Presiunea asupra bugetului public pare că va fi mai mare ca oricând în anul 2025, motiv pentru care toți contribuabilii trebuie să se aștepte la intensificarea și generalizarea controalelor fiscale. În următoarele rânduri ne propunem să venim în întâmpinarea dumneavoastră cu o prezentare succintă a celei mai des întâlnite forme de control fiscal, respectiv inspecția fiscală.
Competența
Inspecția fiscală este efectuată, de regulă, de către organele fiscale competente din cadrul A.N.A.F., dar poate fi realizată și de către funcționari publici din cadrul altor instituții ale statului, în funcție de specificul activității contribuabilului. Spre exemplu, dacă cel vizat de o inspecție fiscală este o Organizație care Implementează obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorului (O.I.R.E.P.), care funcționează în baza Legii nr. 249/2015, inspecția fiscală va fi realizată de către A.F.M.
Obiectivul activităților de control fiscal
Scopul inspecției fiscale este de a verifica legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale depuse, cât și corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor în legătura cu stabilirea sarcinilor fiscale de către contribuabili.
Inspecția fiscală se desfășoară o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării, în conformitate cu principiul unicității inspecției fiscale. Prin excepție, conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, însă numai dacă după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care au aptitudinea de a influența rezultatele respectivei inspecții.
În ceea ce privește durata activităților de control, inspecția fiscală poate dura 45/90/180 de zile, în funcție de tipul de contribuabil vizat (mic, mijlociu, mare contribuabil).
Principalele acte emise
Înainte de efectuarea unei inspecții fiscale, organul desemnat va notifica contribuabilul să se conformeze cerințelor acestuia. Practic, după ce au fost depuse declarațiile fiscale, dacă organul fiscal constată probleme în legătură cu declarațiile fiscale depuse, îi va oferi o a doua șansă contribuabilului.
Cu toate acestea, conformarea la această adresă nu echivalează cu neînceperea inspecției fiscale, existând posibilitatea ca organul fiscal desemnat să continue cu acest demers.
În continuare, înainte de începerea inspecției, organul fiscal îi va emite cu 15/30 de zile anterior începerii operațiunii un aviz. Acesta reprezintă o atenționare prin care se solicită pregătirea actelor contabile pentru inspecție.
Pe parcursul inspecției fiscale, după ce organul de inspecție fiscală epuizează verificările cu privire la o anumită perioadă de timp și un anumit tip de obligație fiscală, poate emite o decizie de impunere provizorie.
Nu de puține ori, în timpul inspecției fiscale se ivesc situații împiedică finalizarea inspecției fiscale, caz în care conducătorul inspecției fiscale trebuie să emită o decizie de suspendare a inspecției fiscale.
În cazul constatării săvârșirii unor fapte prevăzute de către legea penală, se va proceda la sesizarea organelor competente, dar în acel moment, inspecția fiscală va înceta.
Dacă procedura de inspecție își urmează cursul firesc, la încheierea acesteia organul fiscal va emite un raport de inspecție fiscală ce va cuprinde toate constatările inspectorilor.
În baza raportului de inspecție fiscală se pot emite unul dintre următoarele acte:
- decizie de impunere (în cazul în care există diferențe între venitul declarat și venitul calculat de către inspectori);
- decizie de nemodificare (dacă se observă conformitatea actelor cu veniturile declarate);
- decizie de modificare a bazelor de impunere (când se observă diferențe între venitul declarat și venitul calculat de către inspectori, dar acestea nu determină impunerea unor obligațiile fiscale suplimentare).
După cum am arătat anterior, încheierea inspecției fiscale nu îl pune întotdeauna la adăpost pe contribuabil, conducătorul organului de inspecție fiscală putând decide reverificarea. În acest caz, la începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului o decizie de reverificare.
Mai reținem că inspecția fiscală poate conduce la descoperirea unor fapte contravenționale, caz în care se va proceda la întocmirea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Totodată, în situația în care există pericolul ca contribuabilul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, organul de control fiscal poate emite o decizie de instituire a unor măsuri asigurătorii.
Căile de atac deschise contribuabilului
Căile de atac specifice contenciosului administrativ-fiscal sunt deschise numai în cazul actelor calificate drept acte administrativ fiscale în sensul Codului de procedură fiscală, respectiv:
- decizie de impunere provizorie;
- decizie de suspendare a inspecției fiscale;
- decizie de impunere;
- decizie de nemodificare;
- decizie de modificare a bazelor de impunere;
- decizie de reverificare.
Coroborând dispozițiile Legii contenciosului administrativ cu cele prevăzute de Codul de procedură fiscală, reținem că împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație la organul de control emitent, în termen de 45 de zile de la comunicarea actului.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor, împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ fiscal, în termen de 6 luni de la data comunicării sau de la data la care ar fi trebuit să fie comunicată decizia de soluționare a contestației.
În ceea ce privește contravențiile, împotriva proceselor-verbale prin care au fost constatate și sancționate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Deciziile de instituire a unor măsuri asigurătorii pot fi la rândul lor contestate prin acțiune în anulare, conform prevederilor specifice din Codul de procedură fiscală.
Dreptul la asistență juridică
Un studiu realizat recent în România de către compania multinațională Ernst & Young a scos la iveală faptul că, pentru majoritatea contribuabililor (75%), asistența oferită de un consultant fiscal extern sau/și un avocat în timpul desfășurării controlului fiscal a îmbunătățit comunicarea cu inspectorii fiscali.
De aceea, vă încurajăm și pe dumneavoastră să vă îmbunătăți interacțiunea cu organele de control fiscal, apelând la serviciile integrate oferite de un avocat specializat.
RO 
EN